Trei cruci pe-un deal, pe Dealul Căpățînii.
Pe ele-atîrnă-n frînghii strîns legați,
Și țintuiți de brațe, în piroane,
În crudă agonie, trei bărbați.

Și pe toți trei, Pilat îi judecase.
Toți trei au fost bătuți, batjocoriți,
Toți trei purtat-au crucea în spinare,
Și-apoi urcați pe ea și răstigniți.

Și încă mulți pînă atunci și după,
Au suferit acelaș crunt calvar,
Sfîrșind în agonie și rușine
O viață irosită în zadar.

Doar unul din cei trei, venind în lume,
Dusese-o viață fără de păcat,
Dar a luat asupra Lui povara,
Ce-a răstignit-o-n lemnul blestemat.

Și mulți se întrebau și se întreabă:
“Cu ce a fost de alții deosebit?
A suferit la fel cu ei, pedeapsa
Și tot la fel cu ei a și murit! “

Da, cînd privești la trupurile moarte,
Poți spune c-a murit la fel ca ei,
Chiar dacă-și dădea Duhul, fără vină,
Nu Îl deosebeai dintre cei trei.

Cînd L-am văzut cu-o seară mai ‘nainte,
Rugîndu-se-n grădina Ghetsimani,
Trei ucenici Îl însoțeau, dar iată-i
Dormind un somn adînc, pe bolovani.

Șoptește ridicînd spre Tatăl, ochii,
Fiul dintîi, născut din Dumnezeu;
Sudori de sînge-I picurau pe frunte:
“ Tată, paharu-acesta e prea greu!

Știu c-am venit în lume pentru Tine,
Ca să găsesc tot ce era pierdut,
Și voi plăti pe cruce preț de sînge
Ca să răscumpăr ce a fost vîndut.

Dar, Tată, Eu sunt Fiu născut din Tine
Și una suntem, cum am fost mereu.
Iar cînd voi lua pe umeri vina lumii,
Nu voi mai fi cu Tine-un Dumnezeu!

Cum să suport eu clipa blestemată,
Cînd, adunînd tot ce-ai disprețuit,
Voi fi o urîciune pentru Tine,
Păcat, pe lemnul crucii răstignit!!!

Îți vei întoarce ochii de la Mine
Și se va-ntuneca întreg pămîntul.
Și cum voi sta Eu despărțit de Tine,
Ca să-mplinesc pe cruce, legămîntul?!

Nu cred că am să pot să beau paharul !
Din cupa de păcate nu pot bea!!!
Dar totuși Doamne, totuși, pentru Tine,
Voi face voia Ta, nu voia Mea!!! “

Acum am înțeles de ce, pe cruce,
Din toți, doar El era deosebit:
Cînd s-a făcut păcat pe lemnul morții,
Ne-a arătat, cît Tatăl, ne-a iubit !!!