poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-07 | |
Mormântul ei adânc
amenință să mă distrugă... Sigur vrea să scape dar mai tare se scufundă... Crește cu fiecare pas al tău și mă inundă nesfârșita ură... Vrea să se dezlănțuie căci e mai ușor decât să ierte... Deși sunt veșnic alăturate, una-i cu spini,alta, cu flori; o lumânare arde vie alta se va stinge în curând și doar speranța o va reaprinde... Dar s-a stins încet și sigur iar iertarea a murit... Adierea vinovată ai adus-o tu iar ochii tăi au aruncat cinism... Mormântul cu flori e pustiu iar cel cu spini l-a incolțit... Da...ura a scăpat... Catedrala viselor mele e acum un întins cimitir... Cu piatra ei grea de mormânt, aici odihnește de curând, iubirea... Și-am îngropat iubirea Adânc in sufletul meu rece Și-am ingropat și fericirea, Odihnească-se în pace... Peste cimitirul negru, cad stropii mari de lacrimi și fulgeră mereu doar cu suspine... Te strig...și nu răspunzi... Te-am iubit...și nu mă crezi... Te urăsc...și suferi...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate