Iar ispite-mi cad in calea-mi uscata
Gindirea mi-e aspra si dorul fierbinte,
Otrava-mi înghit ,caci în viata toata
Un dulce amar ,un alb parca negru se simte...

Si parca e cald , dar parca-i si rece
în linistea noptii ochi-i-nchid,
în palme strîng rîul ce grabeste sa sece
si fac înca un pas ce pare a fi cel mai stupid...

timpu-mi sopteste în taina gînduri pierdute
Siraguri de nori grabesc spre apus,
Departe de lume-ntre lacrimi marunte
as vrea sa-mi ascund dorinte,ce-n pulberi s-au dus...

Amara-i otrava si-mi circula-n vine
Durerea se-arunca în mine ca o stapîna ,
Spune-mi privire oglindita pe lacrimi,suspine
Ca moartea se joaca si doru-mi îngîna...

Vinovata sa cad si iertari sa gasesc
Cuvinte ce sufletu-n otrava sa-ti ceara,
Ca roaba sa cad cu un sarut sa platesc
Si-amarul cel dulce sa nu mai dispara...

Oh ,tu asteptare-n clepsidra te pierzi
Si sufletu-mi macini cu pietre muiate-n venin,
pe ramuri uscate,pe frunze te vezi
La fel de ascunsa ca furatu-mi destin...

Uitata de lume m-as pierde-n dorinte si dor
Cu lacrimi pe fata as rataci nestiuta,
pe buze sa-mi las un strop de amor
Si-apoi sa-l înghit ca sa mor otravita...

în palme tin zîmbetu-ti viu
Iar noaptea ma cheama-n mreji si ispite
E frig în suflet si-i prea tîrziu
ca sa mor cu iubiri si porunci împlinite...