Aleargă după gâză,
Pletele-i flutură-n vânt,
Sânii feciorelnici tresar.
Codană frumoasă..

O culege de pe-un fir de păpădie,
Se uită printre degete
O alintă cu-n sărut,
Șopteste murmurandu-i:

Gărgăriță riță
Zboară-n poieniță
Unde oi zbura,
Acolo m-oi mărita !

ÃŽncet deschide palma,
Gărgărița cercetează,
Codana-i șopteste iar:
Gărgăriță riță..

Brusc insecta se oprește,
Ascultă, chiar ascultă,
Soarele de primăvară,
Cade-n palma fetei.

Parcă-i un bob roșu cu pete albe,
Își potrivește aripioarele,
Se avântă, zboară,
Cu dorul codanei..

Cândva am așteptat,
O altă gărgăriță riță,
Pe drum s-a-ncurcat,
În părul altui băiat.

Ne-am afundat adânc în lume...