poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-04 | |
'CHILD+LOVE+SICK+POETRY'
1. Dematerializare M-ai căutat Am simțit... Și m-am dematerializat. Nu te-ai intrebat niciodată De ce mâna ta ,trece prin mine, de fiecare dată...? ...asemenea unei holograme... Nu te-ai intrebat de ce mâna ta Tremură când trece prin mine? De ce vrei să mă atingi? De ce? Când mă poti vedea! Nu stii tu oare, că atunci când mă vei atinge Voi dispărea...? 2. Lipsă M-am intâlnit de curând, Cu inima ta. M-a rugat să o incălzesc, Că nu are cine. De atunci, inimii tale, Îi este cald. Tot de atunci, Sufletul meu, Face naveta. De la Pământ, la Lună, ...Și Înapoi. Spune-mi! Þi-ai auzit astăzi inima bătând? ... ....Cum?! Nici nu ți-ai dat seama, Că lipsește? Nu știai că inima ta, S-a mutat? Locuiește in pieptul meu, Și bate sincron cu inima mea... 3. Pleacă ! Pleacă! Ia-ți zâmbetul fals Cu tine Chiar nu observi? Că tot ce vreau sa fac E să ti-l crap? Zâmbetul tau perfid Mă adori? Nu mă adora! Acum vorbește ultima faramă De iubire... Pentru tine Nu mă adora! Ti-as dezbina fiecare moleculă, Una... câte una ! Să simti. Þi-as devora și ultima lumină izvorâtă Din adâncul speranței tale ! Cu o poftă carnivoră , De tine ... Pleacă ! Înainte să afli, Că nu pot adora nimic , În afară , De zâmbetul tău perfid . 4. Lama Sunt vie , Și stiu de ce ! Ca tu să mă poți ucide , Să fiu naluca , Ce nu te va lăsa sa te consideri O ratare sentimentală . Iubire iluzorie ? Asează-ti lama dulce și rece , Pe venele mele . Tăișul vreau să fie perpendicular Pe ele. Simti cum pulsează? Eu nu le mai simt de atat amar de vreme. Simti cum venele mele, Tânjesc? Nu m-ar deranja, Dacă ai avea curajul, Să apeși mai tare! Să simt rodul iubirii tale, Explodând de sub țesuturi. Nici nu stiam, ă se poate, Ascunde atâta viață, În moarte. Atâta iubire, În nepăsare . Atâta vindecare, În boală. Atâta uitare, În ÎNTUNERIC.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate