Aș vrea iubita mea un mărțișor
făcut din floricele-albastre
să ți-l trimit în dar cu al meu dor
să lege inimile noastre

aș vrea ca să-ți trimit un mărțisor
și un buchet de-aprinse viorele
învăluite în nestinsu-mi dor
iscat cu foc de farmecele tele

aș mai ruga un vânt de primăvară
să-ți mângâie aspectele rotunde
și să-ți sădească adânc în inimioară
sămânța dulce-a dragostei profunde

iar când vei fi de dor înflăcărată
aș vrea să vii pe-al aripilor vânt
să mi te lași-n brațe-abandonată
să nu-mi mai spui atunci nici-un cuvânt

și-apoi să navigăm spre miazănoapte
în barca fericirii cu destine
să ne iubim spunându-ne în șoapte
cuvinte de amor nebun divine

uitând apoi de trecerea de vreme
să ne topim în valurile-albastre
să revărsăm în magice poeme
povestea dulce-a fericirii noastre