Cu coatele rupte de boală
am hibernat în cămașa de noapte
toată iarna
și iarba gălbuie se mistuie pe munți
eu sunt ca o pleavă amară
într-o sticlă de sirop de tuse
și într-un pumn de pastile verzi
cămașa mea de noapte
se deschide spre alte cămăși de noapte
mai apretate și mai curate
cu gust de doctorii albe
puse cu ritm farmaceutic
în blistere de câte 50
cu puncte maro pe plămânii mei

o să treacă și boala
și pădurile pe sub cerul roz de sirop de tuse
și culorile din curcubeul din lingura de metal
murdară de miere și ceai
ganglionii mei umflați sunt într-o tavă de metal
cu zimți de reptilă
gura mea altădată un tril de pasăre
stă plină într-o baltă de sânge