Primăvară primăvară
ai venit în inimi iară
cu cântări împovărate
de iubiri abandonate

cu iubite ispitite
de cuvinte potrivite
cu albine însetate
de trăiri înmiresmate

primăvara primăvară
pentru-a nu știu câta oară
aduci vremuri inedite
cu visări necontenite

aduci doruri nepereche
peste unduiri de fete
și izvoare de lumine
peste suflete păgâne

de n-ai fi tu primăvară
n-ar mai fi iubirea clară
ar fi lumea din păcate
și din vise eșuate

primăvara zână bună
tu ești nopțile cu lună
ești mereu speranța vie
din albastra veșnicie

când sosești tu primăvară
nimeni nu mai vrea să moară
vrea întregul Univers
să-l așeze într-un vers