Ce aș mai putea vedea în afară de seva care se prelinge prin venele frunzelor
precum căderi de avalanșă
doar la un semn al tău - o mișcare a capului de parcurgere a cadranului unui minut

te gândești cum Lorelai atrage marinari inocenți de acolo, de pe stânca ei
și îi rătăcește printre cochilii părăsite de perle - îi închide acolo, în locul perlelor și îi uită
cu genele ei de lumină îi adoarme în emisiuni de prime time
nu trebuie să îi urmezi vraja
nu-mi place să fiu ținută captivă

printre diagonale și romburi trebuie să treci cu pași mărunți și să te prinzi de linii - vârfurile lor au gust iute - acrișor... mai curând picante
te oprești uimit când inima face pauză într-o rotire personală și nuanțată și pornești iar la drum - trebuie sa bei apă

știu prea bine. ți-e sete de apă de mare - brațele ți le întinzi pentru a pune drobul în care ai adunat toată sarea pe un raft prăfuit și mâncat de carii
drobul e cât un bob de orez și își găsește sprijinul de o cană de lut din care ai băut marea (asta a fost demult, dar nu îți mai aduci aminte, așa ca iar ai vrea să mai bei)
privești costumul tău de scafandru care încă e ud

îmi dai autografe pe miros de iarnă
și îmi spui că ustură prima zi a vieții

te uiți malițios la mine în ascensiunea ta, cu procese ample de separare a sentimentelor
nu ți-a luat totuși mult timp, văd că le-ai sortat deja, în alb și negru - roșul e în plus.

de dragul cărților te accept cu râsete și zulufi zburliți
dar nostalgia mucegaiului își face loc între noi
și răspunsul vine din ultima bancă - în sală e liniște deplină

vizuina cochetă cu un singur locatar te așteaptă