poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-21 | |
Copii ce-s uitați de soartă,
Abandonați, fără părinți, Nimeni grija nu le poartă, Sunt speriați, nefericiți. Ajung cerșetori de milă, La suflete de lângă ei, Zdrențe dau aspect de silă, Pe nimeni n-au de obicei. Aceștia sunt copii-bătrâni, Și-au risipit copilăria, Supuși fiind, de-ai lor stăpâni, Pierd pariul cu mândria. Poate asta li-a fost soarta, Obișnuindu-se cu ea, Nevisînd să-și facă alta, Cu greu schimbându-i cineva. Părinților, ce ați uitat, Că aveți copii pe lume, Voi scopul vieții l-ați ratat, Copiii, nu cresc cu glume. Voi, familiști fără copii, Sunt suflete ce vă doresc, În casa voastră primiți-i, Căci omenia-i gest firesc.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate