Brațele tale mute
îmi zgîriau cenușa care-mi astupă pietrele calde
și mi se joacă cu licărirea obosită
ce-ți aruncă roșu
printre genele murdare și strivite
de dansul cailor
cînd eu pieptănînd doar vîntul
aruncam călăreți în oglindă
și auzeam doar sfîrîit de broască arsă...

Gîndurile tale ude
îmi cădeau pe ochi desfăcînd scoarțe de copac
care mă îmbie să mustesc
și-mi aduc lăcomia pe tavă
de-a fi iar roșu printre straturi de cenușă
sub care zac acum buzele tale
dar eu sar peste frunze
și ridic roți de caleașcă
de pe cioburile ochilor noștri...
brațele tale mute