Poveste din Persia antică

Nimeni nu știe că fericirea curge de sub pleoape
Crezând că e un semn de nenorocire am șters-o
Repede cu o batistă care acum nu îmi e de niciun folos
Nu mai plânge tu pentru mine, cât ai încerca

Nu vei putea strămuta lacrima ta pe chipul meu
Un tânăr luptător zace mort lângă un copac
El ce-o fi vrut să împrumute și cui mai ales?
Hai să mergem acasă, acesta nu e motiv de război

Stăpânește-ți nerăbdarea și așteaptă ziua aceea.