m-ai mințit cu atâta bun simț
despre fiecare vară
încât mi-a rămas privirea pe tavă
doar doar cineva o va servi gratuit stagiarilor
de la capătul lumii.

undeva miroase a cafea amară
îmi plimb nările mai jos de tavernă
pe masa din spate o ceașcă se zbate să respire prin ploaie
fiecare picătură naște o altă clipă
din cer se strâng arhangheli să coboare luna

cineva mă strigă cu alt nume
alerg despuiată de acolo
mă acoper cu frunze și tac.
mă uit în urmă
fiecare jigodie seamănă cu umbra ta
dacă țip cad păsările
și ce mă fac fără râsul lor
în fiecare zi când dau “bună dimineața” ferestrei.