Ascultă tăcutul foșnet
al petalelor scuturate.
Absoarbe profund aroma
florilor moarte.
Soptește ultimele cuvinte
ce punctează tăcerea.
Viața trece,
curge,
zboara.
În pâlpitul aripilor moi,
-de pluș-
o vezi trecând pe-aici,
alături de tine.
Reține-o !
și în căușul palmelor dragi
netezește-i aripile zburlite.
Se va uita în ochii tăi
și va zbura.
Iar palmele căuș
vor ămâne triste,
goale,
singure.
Privește-le: sunt pustii și arse.....
Viața a trecut.