Silabele poemului capătă aripi
de flacără
când ne scufundăm în oglinzile
interzise
și-nmulțim cu numere prime
insule cu estuare de purpură,
lebede cu pinteni de aur,
tauri cu suflare de fulgere,
raze cu tălpi ca de fluturi
ori polenul neatins nici de vânt.

Poemul se preschimbă-n vertebrat epicen:
are-n priviri uimirea că existăm,
pielea ta cu sunete de clavir și gust de struguri necopți;
buzele îți rătăcesc pe sub tâmple, buricele degetelor
răsfoiesc voaluri aprinse,
columnă, turn de clopotniță,
lancea Cavalerului Tristei Figuri mă visezi –
un black hole ca buclucașul cuibar
sorbind vraja lunii.

Poemul se vertebrează cu inele perechi:
tot unul al tău și unul al meu -
Ca Oroborus din jurul Căii Lactee
Prinde a-și mușca vârful cozii.

Poemul deplasează spre roșu cuantele patimii.