Să fim sincerifață de noi înșine,
Așadar atenți la lucrurile mărunte!
Mi-ai spus
Acum îți dau dreptate; de fapt
Nu a contat că sub cearșaful alb
Sprijinit într-un cot, privindu-te printre șuvițe,
Am spus:
Noi doi sîntem ca o carte legată în piele;
Eu sînt textul, tu ilustrațiile.
Nu a însemnat mai nimic gestu-mi tremurător
De a ridica un firicel de scrum căzut lîngă scrumieră
Și vorbele mele de atunci:
Simt că acum
O pasăre și-a luat zborul de pe acoperiș...
Îți dau dreptate - important era parfumul!
Tulburătoarea lui prezență
la fiecare mișcare pe care o făceai -
Parfumul tău apare doar cu gesturile tale:
Mireasma întoarcerii capului, farmecul ridicării paharului,
Mersul desculț pe covor, mîna întinsă spre întrerupător...-
Așa cum unii oameni cu fiecare mișcare fac un zgomot
Tu răspîndești acel parfum.

Și acum, în umilința acestei recunoașteri -
În smerenia înduplecată a renunțării -
Te întreb.
Care este
numele parfumului tău?