o treaptă urc și inima îmi scapă
din chingile-nhămate din pruncie
o ia-n galop și tumultuos în vrie
iar mustul roșu nu o mai adapă
și înc-o treaptă pulsul mort învie
și gata e să pună de-o agapă
prin venele ce nu mai pot să-ncapă
de-atâta dor de-a curge din vecie
e greu urcușul și prelung popasul
de toarta vieții tremurat mă țin
și chiar de-aș vrea să prelungesc taifasul
orbiți paianjeni peste pleoape vin
mă zgârie de-a valma cu impasul
de-a nu mai știi ce am în trup divin


19 noiembrie 2006