o,karina..de ce îți pui în pridvor ismenele
la uscat?
pe o inflamabilă sfoară
grosimea lor este alifia adunării din sat
majestăților noastre cei la nouășpe ani
nu ne mai trebuia un kilogram de drojdie
de ochi bosumflați să mai aduci
era cât pe ce,pe ci
să crești în mărțișori
cu ei să ne seduci

de nu ni se oprea clănțănitul
și pâinea
în gură
tu ardeai
dar cenușa prin orașele țării
se tot răcea
cenușă în jur..cât cuprindea
cel ce gândește își poate imagina
noaptea din gură în gură circula
ziua nu ne asculta
ca un tot în lacrimi plutea
sub a căror însetare iată

apare-un boier cu mâner și picior
îi dă fetei noastre să bea

din cauza acestui ulcior
noi tot mai săraci

cu capul pe buturugă
boierul cu mâna pe lângă topor