Norii s-au umplut de cer,
Soarele s-a acoperit cu ei
Pentru că vroia să-l atingă.
Razele zboară prin lumină.
Păsările cântă a pustiu trist.
Începutul nici nu a început.
Sfârșitul va pleca în curând.

E dimineață în lumina vieții
Și focul iluziilor se aprinde.
Mi-e teamă să mai stau aici,
Mi-e teamă să încep și eu.
Miroase a primăvară nouă,
A lumină și a speranță.
Miroase a viață care trăiește
Prin ea însăși o nouă viață.
Totul mă copleșește amețitor;
Bucuria îmi strivește trupul.
Sufletul meu vrea să fugă.
Miroase a tine, a zâmbetul tău.
Simt că va începe privirea ta.
Mi-e teamă să îi fac față.

Mi-e teamă să aparțin lumii tale.
Mi-e teamă să aparții lumii mele.

Totul ești tu. Tu ești începutul
Și... mi-e teamă de tine,
Mi-e teamă de esența iubirii,
Mi-e teamă de puterea ta,
Mi-e teamă de începutul tău,
Dar tu vii mereu... în gând.
Tu începi la începutul clipei,
Clipă interminabilă, clipa mea.
Simt muzica bătăilor inimii,
Bătăi surde de iubire mută,
Cântă-n frânturi de îmbrățișări.
Umbra inimii mele vibrează
În sufletul dimineții tale,
Legată strâns de inima mea,
Care te iubește, te cunoaște.
Eu doar mă tem de tine,
Te pierd printre șoaptele tale,
Nu te recunosc, mereu...

Mie... mi-e teamă de tine.
Eu tremur când te apropii
Și te apropii clipă de clipă.
Nu mai pot aștepta începutul
Pentru că știu că vei sosi
Plutind pe valuri de iluzii.
Tu vii, mie mi-e teamă.
E timpul să plec în infinitate
E timpul să rămân pe veci.
Plec. Rămân. Mi-e teamă...