Așează-te lângă mine

Așează-te lângă mine cuminte, ține-mă de mână
Și potrivește-ți inima după a mea, ticăitul ei să
Nu dea de bănuit nimănui că pendulăm ultimul
Poem ce mai poate fi scris cu litere, de mâine

Vom scrie cu ochi umezi și blânzi

Lasă ceața să se prelingă pe umeri ușor
Lasă nefericirea s-o bea numai morții
Așează-te lângă mine cuminte, să stăm
În aceeași inimă ca doi hoți într-o celulă

Să ne așteptăm sentința ca pe o sărbătoare

Atunci vom putea deschide cufărul cu iluzii,
Să plătim în ani, în spini, în ce vom găsi
Pentru faptul că am locuit în aceeași încăpere
Ca doi bieți sâmburi ai aceluiași fruct.