Calatoream dintre frunze
spre roua,
din prea multa dragoste
de raza...
Acolo ingerii erau
ca mine
si ca tine,
doar cuvintele valuri
ca prin altcineva se iveau.
Si-mi era sete,
Si-mi era verde
Si mii de ani
si prea curand
imi era.
Si privindu-ma eu
in ochi innotand
de albastru,
Te-am zarit
-secunda zambind-
rostind:
Nu asa...
Si m-am aflat
eu pe mine tinandu-ma
altul
de marginea timpului
spre sus
gata
sa iasa...