Violet arzând mocnit

De-aș avea șapte corzi în loc de mâini
Sau șapte brațe ca sfeșnicul menorah
Aș putea merge devotată la mormântul tău
Să-mi fac datoria ca o sclavă învinsă

Din inimă să-mi curgă violet arzând mocnit
Cu care să-mi însămânțez cuvintele în
Primăvara neagră pentru care găsitorul
De Dumnezeu s-a hotărât să vorbească

Sărutul alb-negru, sfărâmicios, să fie
Vândut doar pentru o singură șoaptă
Atunci mi-ai putea vorbi în mii de culori
Și aș înțelege orice fereastră pe care o deschizi.