ÃŽn nisipul umed
Pașii mei se sting,
Cu lumină-n suflet
Zorii îi disting.

Spargi în valuri norii
Dinspre orizonturi,
Îți privesc cocorii
Cum salută porturi.

Ceața se-nfioară
Lin..de briza mării
Despletind fecioare,
Mă sărută zorii.

Leneș se destramă
Fină..pînza lunii,
Însoriți ne cheamă
Zeița furtunii..

Liniștea se sparge
Brusc..în mii de cioburi,
Răscolind catarge
Fulgerînd în globuri.

Despletita mare
Furia-și așterne
Spumegînd agale
Și mugind alene..

Mînioasă, calmă,
Ori cîntînd în zare
Rai îmi naști în palmă,
Mult iubită mare!