Mi-e putred sufletul de ganduri,
De infinite incaperi,
Prea multe spatii goale...
Povesti cu stele cazatoare
Se astern in scrumiera...
Si rad isteric, privindu-ma-n oglinzi convexe
Stiind ca nu sunt eu acela.
Eu n-am culoare si nici vant...
Ma-nchin la semafoare,
Cu rosu si cu verde surd.
Urme de pasi de ieri,
De maine(mie imi e totuna),
Se joaca de-a anotimpurile(cate patru).

Orasul e o ciocolata calda,
Ieri a plouat, namolul e oras.
Trei banci din parc sunt ocupate
De chitaristi nebuni si beti.
Luminile sunt stinse toate,
Iar cerul a mai avortat un nor,
Peste al meu.

As tunde-o salcie,
Si as trimite-o in armata
Fara mine sub ea...
Atatea ganduri...
Atatea incaperi
Si totusi adia...ceva...