picură liniștea-n cupa înserării.

cumințenia făpturii ei
ia forma
unui evantai din pene.

câteva păsări descojesc portocala amurgului:
mănunchi de coji le aruncă la subsuoara cerului.

încărcate de țipătul nopții
furnici fumurii
taie prin neagra pădure
drum de răcoare.

ape de lapte pletele-și lasă
pe lama cuțitului din creștetul stâncii.

plutesc în derivă, pe tot largul zării
fâșii din tristețea tinereții
aiurea trăite.

către ziuă,
berbecul de aur își trage răsuflarea:
odraslele Nefelei, de alizee surprinse,
privesc
cum păianjeni de lumină
țes dimineții
strai auriu de mătase.