biciuie-ți inspirația
îmi șopti

biciuie-ți visele
gâtuie-le
iar cadavrele lor lipește-le
de tavan

părăsește-ti acasăl
și pe veci lasă-ți
părinți și copii
îmi spuse

peste zidul iadului
mi-a dat voie apoi
pe veci s-o privesc
cum îmi iubea părinți și copii
biciuindu-mi trecutul

în casa viselor mele

într-o zi
ea atârna de tavan
gâtuită

de cârligul inspirației mele