poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-21 | |
Trupul mi-e tăiat în două,
mi-este smuls și dus departe. Mi-a ramas doar jumătatea, care este-acum pe moarte. Smulsă-i carnea de pe mine; nici măcar nu curge sânge, Numai sufletul se zbate și cu lacrimi grele, plânge. Cum să-mi înțeleg destinul, cum să cred că-mi va fi bine, Cînd din tot ce-a fost odată, sunt doar lacrimi și suspine? Cum să mai privesc în mine, dacă-n jur e totul gol, Seara când merg la culcare... dimineața când mă scol...? Și-n zadar întind eu mâna; nu e nimeni s-o atingă, Numai credinciosu-mi câine, e alături să o lingă. Să te smulg bătând, din mine, inimă, să te sfâșii, Ca să-mi pot trăi tot restul zilelor reci și pustii! Ce mai sunt, fără de tine, ce mi-a mai rămas întreg? Care gând și care faptă, mă va face să-nțeleg? Acum sunt un ol de jale, ce de lacrimi e umplut; Glas de chin și disperare, înălțat din ciob de lut. Doamne, de mi-e asta soarta, putregai dacă am fost, Și-am trăit un sfert de secol doar o viață fără rost, Doamne, ia-mi azi lutu-n mână și frământă-l cu putere, Ca să vărs șuvoi de lacrimi și o mare de durere. Lasa-mă să plâng de-a pururi și tot nu va fi destul. Lutul... cere multe lacrimi, până când va fi sătul! ....................................................
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate