să fiu o minge care-ncet se-aburcă
pe străzi pustii rostogolind absentă
privirea moale-n golul din placentă
acolo unde oul se încurcă
o bilă pentru bowling decadentă
fără dureri care să-mi dea de furcă
și căutări ce gândul drept îl spurcă
rupând din carne veștedă și lentă
n-aș mai avea nevoie-n jur de iadul
miasmelor din guri puțind a lup
n-aș cultiva prin grohotiș răsadul
nădejdilor spre maluri ce se rup
nepăsător și slobod precum bradul
aș vrea un colț tihnit să îmi ocup


14 septembrie 2006