poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2273 .



frica de aseaman
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [robs ]

2007-01-16  |     | 



Frica de aseamăn

Robert botsch


Cât de fericit mă simt că pot să scap de-această lume
Mă cufund în lumea mea speranță, vis și fantezie.
Iar privind din colțul meu oamenii par niște glume
Ce nu știu că există o lume cufundată-n poezie.

Și când dulcea ceață vine și m-afund adânc în ea
Uit de lumea materială uit că pot iar suferi
Și prin versurile mele vă invite în lumea mea
Lume-n care fără bani noi speranțe poți primi.

Pot iubi prin poezie pot iubi un ideal
Iar când vine dulcea ceață orice lacrimă-i un vers
Și atunci cum să-mi mai pese depărtarea de real
Când cu niște simple versuri toate lacrimile-am șters.

Și așa că scriu tot timpul scriu căci nu vreau să mai plâng
Și mă-ndepărtez de oameni uit c-am fost și eu ca ei
Că puteam să plâng să sufăr înainte să mă vând
M-am vândut doar ca să uit acei ani atât de grei

Acei ani în labirint fără o șansă de ieșire
Tot ce am visat un fum tot ce mi-am dorit un vis
Și acum sunt fericit că pot iubi prin poezie
Și această lume-a mea este sfântul paradis.

Și de mă veți condamna voi fi cel ce va zâmbi
E uman să poți urâ nu-i uman să fi ca mine
Voi zâmbi când voi veți râde și în gând voi reciti
Ale mele versuri triste așteptând o nouă zi.

Zi în care iar voi scrie câte ceva despre noi
Vă voi plânge mă voi plânge, ce contează totu-I fum
Noi suntem doar niște umbre niște ne-ncetate ploi
Ce ne ștergem fără urmă când un soare apare-n drum.

Iar voi puteți să criticați mai departe cât doriți
Viața mea e fericirea pe care voi n-o veți cunoaște
Când citiți aceste versuri vă simțiți murdari mințiți
Căci în inimile voastre frica de aseamăn paște.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!