Realitatea ei este un orășel
Are făbricuțe și o mulțime de turiști
De atâta fum arareori se vede cerul.
Pe strada dinspre margine sunt două case identice
Una galbena și una roșie
Iar la etajul trei al blocului vechi din cărămidă
Este un apartament de închiriat
Care-și tot schimbă locatarii.

Realitatea mea are cinci case
Este verde și plină de stele.
La izvor se întâlnesc bătrânii să vorbească despre povești
La capăt de sat o biserică veche
Duminicile copiii tot fac prostii
Iar adulții se uită la ei sever.

Câteodata îmi trimite scrisori
De cele mai multe ori o carte poștală
“Salutări vecine, nu uita că sunt aici”
O dată chiar mi-a spus că mă iubește la nebunie
Eu îi mai dau un telefon
De sărbatori chiar o invit la iarbă verde.
Poate că ne-am și dorit, in zilele de secetă,
O schimbare de planuri.
Þin minte că într-o mare criză de idei
Vorbisem să demolăm tot
Să construim ceva împreună.

Dar
Eu și ea avem două realități.