atât de mult a iubit cineva păsările
încât a creat pentru ele copacii
atât de aproape și le-au dorit alții
încât pentru ele au inventat colivia
de atunci n-au mai rămas
prea multe de spus decât banalități
pe un semiton melancolic
dimineața aceasta plutește în aer
cu gândurile împrăștiate
ca o dantelăreasă care și-a pierdut
broderia de pe o fustă albastră
sau poate doar ca o frază neterminată
în care cineva îmi povestea ieri
despre încremenirea în singurătate
aripa se cere pană de scris
pana de scris se visează aripă
inspirația este o pasăre capricioasă
ce zboară ades prin poemele altora
în ziua de joi ca o floare de gheață
tăcerea mă împresoară din nou
și dintr-o dată mă simt
chiar mai tristă decât tristețea