mâna îmi amorțește sub tine respir încet
sub lumina difuză ca o compresă

pe masa de-aseară au rămas firimituri de viață

plângi în somn cu spinarea curbată de parcă
ai încerca să faci loc cuiva între noi

mă întorc lent și văd cum un înger
te dăruiește lui Dumnezeu vreau să te trezesc
dar tăcerea mi s-a cuibărit în palme
și chiar dacă cerul tocmai se umple de pistrui
între noi s-a crăpat deja de ziuă