poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-06-26 | |
(I) Dimineața în Paradis
Pe pajiștea de lângă râu Mieii ling rănile sufletelor. In lumină Turme nesfârșite de miei, atoate neștiutori Pasc sufletele abia sosite. Respirația roz, Catifelată, le mângâie ca pruncii puși la sân în zori. (II) Miezul zilei în Paradis Ggloburi aurii, De Sori care au fost, se dau de-a dura Pe pajiștea de lânga râu. E atâta lumină Si suflete - bulgari străvezii mai mici rostogoliți Printre mieii, care le caută pe cele de curând sosite, Si aleargă să le lingă rănile, cu respirația roz, neobosiți. (III) Pe înserat în Paradis Revenite după a mia încarnare Si visând la a o mie una, Cu straiul cernit și pavăză luna, Sufletele bătrâne povestesc istoriile lor Mieilor. Dar mieilor le e totuna, Obosiți de prea multele miresme noi Linse din rănile sufletelor sosite în zori. (IV) Noaptea în Paradis Pe pajiștea de lângă râu e tot lumină. Mieii au adormit. Murmurând în surdină sufletele îi numără: Unu, doi, trei… zece, o sută, o mie… Si adorm și ele pentru o clipă. (Somnul sufletelor până a se preface în miei E cât o clipă pe Pământ, poate puțin mai mult) Apoi sufletele se trezesc, miei unul câte unul, Cu respirația roz, catifelată, puțin amețite, Să lingă rănile noilor suflete care sosesc în Paradis Venind din Purgatoriu și de atâta noapte rănite.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate