Nu mai pot să înțeleg iubirea asta ubicuuă
vibrează pe avalanșa metaforelor necoapte
zâmbind mesianic în agonia ultimelor
simplități pure

Acum iubirea veche a rămas, demodată, în dulap
crud înlocuită de calculatoare plurivalente
care operează mașinic o apoteoză a
transcendenței umane

Iubirea renăscută mă scuipă ca un copil prost crescut
creionând cu mâna-i usturătoare urme sângerii
care se scurg prin rădăcini filiforme
până în suflet

Rămân un iubit perimat în deluviul exorbitanțelor
mereu un Noe al amorului astăzi aproape înecat
cavaler al unei iubiri asemeni omului inițial
simplu, pur, etern