Altfel
Îmi amintesc pământul,când zâmbeai.Sub umbra unui nuc,când stam lungiți ,visând cu ochii-ntinși în soare.
În ochii mei o lume se năștea,în ochii tăi o lume înceta să fie
Și eu credeam că nimeni niciodată n-o să te ia de lângă mine.
Cum îmi e mie să te știu visând în alte brațe,în alți ochi?
Și în lumina nopții-a cui ești tu?
Cui dăruiești să frângă-n mângâieri, al ochiului tău sân,
A inimii povară ce-o purtăm?
Știi tu ce-nseamnă să fii singur?
Sicriu să-ți fie luna, și-n fiecare gând, să poți zări al nopții întuneric?
Știi tu ce-nseamnă-atunci când taci să simți că totu-n jurul tău vorbește?
Eu cred că nu-i nimic adevărat în jurul nostru.....
De aceea-mi amintesc pământul când zâmbeai
Și totu-n jurul meu se șterge.