Calc printre frunze ce acoperă inima mea
și mă mir de frăgezimea lor - dulce cunună
mă îndrept spre o stea care mă vede
și mă așteaptă sfioasă ca să o iau de mână

Mai ești acolo pierdută între străduțe de fildeș
pe umărul lunii ascunsă?
sau trebuie să îți șoptesc literele numelui tău
ca tu să îmi devii supusă?

Apleci către mine capul tău cleștar argintiu
și mă îndemni să ating lumina de pe al cerului felinar
pâlpâie în noapte bătaie speriată ciută
care se naște dintr-o scăpărare din amnar.

Întoarce luna ochii către steluța-i de pe umăr
și îi arată calea către mine cu un îndemn de sclipire
hărți fără munți și ape ar trebui să străbată
doar ca să treacă prin glasul oglinzii în nemurire.