Gloria zăpezii

Fulgi
cu aripi de înger
ning peste munții din nord,
zidind în pulsațiile inimii
cristale de ape celeste.

Clorofilele nu mai curg
prin arterele ierbii.
E-o repetiție
de neființă-n păduri
și-o tăcere
cutremurată de slavă.

Auzi, iubito,
cum răsună
în zăpezile pure
imnele zilelor faste?
























Gloire de la neige

Au-dessus des montagnes du nord,
Les flocons à ailes d’anges
neigent et bâtissent
des cristaux célestes
dans les pulsations du coeur.

Ne coule plus
dans les artères de l’herbe
la chlorophylle.
C’est une répétition de néant
en forêt
et un silence envahie
par la gloire.

Entends-tu
raisonner, mon amour,
dans les neiges pures
les hymnes du jour faste?