o regulă simplă nu poate fi găsită la un grătar
ca-n filmele americane
ne adunăm câțiva amici cu capete țuguiate de marginea
toamnei ca-n ku klux klan și
mutăm inofensivi saliva dintr-o falcă în alta

e doar un obicei gastronomic să nu mai vorbim decât despre
subiectele din jurnalul de știri ale unui post tv inexistent
doza de venin îmi macină mațele în care
au intrat fețe comune
și zeama tăiețeilor hipoglucidici se amestecă fără
sens cu întâmplări scurse din nara speaker-ului
lipitori metalice care caută să se cupleze
într-un ubs al lașului care stă
exact în mormanul meu de carne

e frig și urâm carnea pe care o îndesăm în carnea noastră

cârnați mici hălci lăfăite sub scalpul curat
privesc cum vorbim toți în același timp
sticlele din mâini s-au aplecat obosite
spre dogoarea focului

e o regulă simplă să nu muști din ce-i viu
mi-e greu să-ți explic cum regula asta sună
de parcă nu mai există sens în ceea ce facem
mușc din carne cu gândul la comuniunea cu ea
până când ceva viu mușcă din aceeși halcă

brusc îmi văd moaca uimită pe cerul ca
o tabelă de stadion arătând
un antrenor tâmp care nu-și explică de ce
echipa sa fost tăvălită rău prin condimente