urc treptele infaptuirii
soarele se coboara ca un parjol
maruntele fiinte se fac si mai marunte
putinele fiinte devin si mai putine
pielea imi este jupuita ca o haina imbacsita cu rele
norii se intorc in sine si rasar pe partea cealalta
lumea e fum
picioarele unul dupa altul se ridica aducand cu ele marmura grea
ochii nu reusesc sa mai ofere nici un pic de lumina
pe creasta scarii doua maini amesteca timpul
indoiala mea se apropie de sfarsit
un bubuit fereca inaintarea cu doua porti de hau
pe unde sa inaintez
cadrul se modifica prin intuneric
apare un punct un cerc o spirala o lume o viata
din dreapta cineva ma ia de mana
o cunosc imi zambeste nu stiu cine e
cobor ultima treapta
ma-nec intr-o ninsoare de nopti si de zile
ea imi zambeste in continuu prin fulgii metalici
un deget cu solzi imi patrunde in inima
pe buze imi vine culoarea sangelui clocotind in spasme
un chip albastru sfaraie a viata langa mine
hai sa ne-ntalnim deseara