stau întins pe scoarța veche printre paseri și flori
dincolo de ziduri Dumnezeu mă privește
prin ochii sfinților din icoane
și așteaptă să-l sărut ușor cu genele
precum fluturii sărută vara pietrele calde
și dacă tu ai intra și m-ai vedea așa
răstignit pe covor
ai putea să te întinzi lângă mine îmbracată
și să mă acoperi cu o jumatate din haina ta
eu te-as lua de mijloc și te-aș strânge tare
ți-aș adulmeca pielea
mirosind proaspăt a iarnă și a brad
și dacă m-aș întoarce brusc peste tine
și te-aș săruta pe gură
de bună seamă că sfinții din icoane
ar inchide deodată ochii
de tot îmbujorându-se