Te așteaptă un plic nedesfăcut pe măsuța din fața oglinzii mioape, la ora de vârf a știrilor de scandal când revii acasă.

Aduci pe tălpi zgura străzilor și mirosul vieților străine din tramvaiul ce alunecă spre asfințit.

Dezbraci paltonul raiat și ros în coate, te tolănești în fotoliul șchiop de care n-o să scapi prea curând și citești doar ziarul de ieri.

Pe plic îți șerpuiește numele cu umlaut ca o femeie dansând, dar tu reții doar conturul pentru că seamănă cu o sticlă de bere.

Îl închizi într-o carte și aștepți să se facă rumen în livezi printre slovele altora.

Seamănă cu para aceea comună despre care taci fiindcă zgrunțuroasă și dulce ți s-a lipit de simțuri dintr-o dimineață anume.

Îl vei uita acolo până când, revenit din partea opusă a zilei, vei avea petale pe tălpi și confetti pe umeri.

Într-un târziu vei răsfoi la întâmplare și povestea va musti subversiv despre moartea mea purtând numele tău putrezit printre beri cu contur de femeie.

Vei dori să întorci șansa așa cum se întoarce o haină din superstiție, sau o pagină, și totuși zarurile mint și mai puțin atunci când cad în mlaștini.

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.