el era un bărbat insomniac
meșterea o casă
era o pasăre croitor
era un șoim de noapte
pietrar
își tăia colțurile aripilor
își dezlipea așchii din ochiul rotund
își smulgea prelungirile afectuoase ale mâinilor
le amesteca în mortarul pereților
cumpănindu-și statura
urca mereu prea sus
lucra la temperaturi excesive
eu mă uitam la el
și mi-era frig uneori
pietrele aveau pielea cuvintelor jupuită
lui îi curgea în fiecare dimineață
sânge fosforescent
din încheieturile pumnilor
când obosea
își punea genunchiul
pe creasta acoperișului
și-și întoarce privirea spre mine

- te iubesc îi strigam
coboară am palmele calde
aerul ardea mătăsos împrejur
- dă-mi o țigară femeie