dedulcit la amărăciune
simt cu o disperare de toată coma
că mâine voi da mâna cu un mort nesimțit
și care îmi va semăna izbitor

mă grăbesc să vă însuflețesc să vă
formulez esențialul
acest substantiv neutru singular
cu 21 de grame-mega-hertzi mi se pare
ceva de speriat prăpăstii

(nu are nicio relevanță defel
cîte lovituri de grații am luat pentru el)

treaba e că nu găsesc aici
decât dorința de a fi mereu altundeva
mai bine aș fi nicăieri cred că
absența e ultima speranță
care mă mai poate re-prezenta

femeia care se intitulează a mea e uitarea
agonizează încă un an mă sărbătorește
de-mi vine rău

hai să ne uităm îi zic să ne îngropăm
într-un măreț scuipat
înghețat la marginea lumii