voi face o tabără în viroaga asta dintre lașități
să știu cum mă fac rotund păsările care trăiesc vascularizate
în fiecare mișcare

durerea poate fi simțită doar într-un singur mod
îți dai seama că locul din tine a fost luat de altcineva
o vietate necunoscută zâmbește până crapă

valurile de întuneric au o lumină sub ele
doar o liniște o bandă galbenă care avertizează
orice formă de escaladare duce către incandescență
și cenzură

racordul prinde viață ca un vierme intestinal pășind
între pereții faliilor
inima bate-n orice cap al hoitului rarefiat
din vezică se scurg patetic sentimente ca oul de șarpe
arde tulpina ochilor ca o pungă de țiței după ce a strâns
toți nervii sub ea

sunt atât de banal într-un cot
sufăr de parcă aș citi o carte din colecția aventura
cocoloașe de vanitate îmi înfundă pipa
orgoliul s-a lăsat în colțul gurii și caută criminalul
prejudecata stă spălată și stoarsă
pe-o cuvă

e o operă bufă prin intestinele mele exersând mersul piticului
râd coatele genunchii cartilagiile zona genitală
o mare parte din țesuturile de suprafață se tăvălesc
prin hohote

dacă nu ar râde atâtea mi-ar fi rușine
sinuciderea mi s-ar părea o simplă decuplare
faptul că iubesc da
ar rămâne ca o urmă de melc pe steiul celui iubit
complicând burlescul durerilor spre confuzie
cu un simplu lumbago

tabăra mea dintre lașități are soldați de plumb
mă joc cu ei până-mi piere pofta de viață
apoi văd în înălțimi alte forme de evacuare
stupidă