Am învățat în mersul ăsta pământesc
Să spun omului în față și pe nume,
Dar uite, când se-așteapt-un „te iubesc!”,
O liniște amară coboară peste lume,

Un rânjet se deschide peste copaci, și tac!
Ce-nseamnă tresăririle din noapte?...
Un nod se strânge gheară în stomac,
Prin minte se scutură ideile coapte

Sub raze de Lună plutind peste vreme,
Oprește-mă Doamne o clipă cerească
Și schimbă-mă Doamne din lut ce se teme
În suflet alt suflet știind să iubească.