22.07.2004,Impact
Știință

Încă n-am învățat să trec nepăsătoare
pe lângă sufletul ce moare,
pe lângă muta disperare
a celor ce încearcă - a fi,
deseori fără a reuși
din neștiința de-a trăi!

Și a trăi e o știință
ce nu încape în programe.
De-aceea oameni mor de foame,
sau caută prin tomberoane.
Nu știu a folosi credința,
Nu știu ce-nseamnă biruința!

Dumnezeu ne-a dat puterea!
Cere și ți se va da,
bate și ți se deschide,
crede și nu cerceta!
Dar El ne-a cerut: iubirea
de aproape n-o uita!
Iubire din iubire,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Simțire!
22.07.2004-Impact

La mormântul mamei

Îmi arde sufletul plângând!
Tu, nu mai ești pe-acest pământ.
Te-ai dus în lumea cea de vis,
și sper s-ajungi în Paradis!

Pe pământul acesta-s și bune și rele,
și lumină, dar și întuneric, și stele.
O stea tu ai fost, luminând generații
de stele copii ce-au ajuns constelații!

De la tine-au luat câte-o rază, o sclipire,
iar cu ea se îndreaptă către nemurire.
Și o raza de stea, ce ne va lumina
De-a pururi, se află în inima mea!
Târgoviște,27.06.2004, Impact.


La moartea mamei

Mă doare sufletul de dor,
iar tu te stingi încetișor.
Mă rog la bunul Dumnezeu
să-ți ușureze chinul greu!

Năpraznic ne-a lovit năpasta
și vei pleca din lumea asta.
Mulți ani ne-am sprijinit la greu,
umăr la umăr, tu și eu!

În chinuri groazice te duci,
și, nu mai știu de mai apuci
ziua de mâine! Iară din trupul chinuit
sufletul zboară-n infinit !

Vei trece porți și praguri-nalte
și de odihnă tot n-ai parte!
Te ierte bunul Dumnezeu,
îndure-se de chinul tău!

Fără a ști, trăim în lumi paralele,
viața-i făcută din bune și rele.
Clipă de clipă, ceas după ceas,
te-apropie repede de ultimul pas!

Ai răsuflat încet, profund, apoi te-ai dus!
Dup-o viață de luptă, ai ajuns la apus!
Un apus chinuit, după un trai greu, muncit,
dar prin noi, printre noi tu trăiești, n-ai murit!
Mamei mele, prof. Anica Năduh
Târgoviște, 19-23.06.2004
Impact.7-14.07

Î