am iubit. orice zdrobire îmi aliniază oscioarele ca pe soldați se ridică unele peste altele.
coloana vertebrală poartă urma sângelui. așa am fost învățată.

el tace. îmi deschide maxilarele mâna îi alunecă spre capătul ombilicului. printre degete sângele bolborosește într-o crustă subțire. nu mai am nimic înăuntru.

mie nu mi-e foame. mușc. m-am înfipt în iubirea asta ca un animal hăituit. am horăcăit scurt. m-am zbătut. nimeni nu m-a iubit astfel încât să-mi târâie crucea.

el mă privește. rătăcește într-un punct fix la marginea mea.

picioarele mă trag spre margini. mi se desprind de trup. mă lasă suspendată într-o lume căreia nu îi aparțin. nu mor. mă refugiez într-un lagăr. mă înghesuie șobolanii dinții lor îmi intră în coapsa însemnată. atunci mă simt în siguranță.

ochii lui se închid.