ne naștem goi
unii flămînzi
alții singuri
cei mai mulți nefericiți

mă ascund să pot mușca o bucată de pîine
am senzația că voi fi devorat de hoarde de flămînzi

acesta poate fi motivul
că îmi țin pîinea
fericirea
speranța
doar sub forma unor iluzii

risc să mă transform
într-o gloabă glorioasă
trăind sub verdictul unui blestem

blestemul ca un rest de boală
ce se prelinge spre hăul lumilor
cu tălpile sfîrîinde

de voi vrea să deschid gura
sunetul va fi mort de mult

o umbră de murmur
mi se va scurge pe trup

voi luneca
pe spinări rotunde și lucioase
de vise cocoșate
cele două capete ale neputinței