cititorul aduți aminte de mine atunci când vei privi o iarbă invizibilă care acoperă lucrurile și viața ne naștem înăuntru și murim în afara vieții și morții îl însămânțăm pe da în carnea lui nu și așteptăm să răsară acolo o lume în șapte volume și patru alte dimensiuni săptămâna patimilor trece la orizont ca o caravană-n deșert în urma ei vine aurel pop cu cele zece porunci și calul troian după aceea nimeni nu vine un repaos absurd ne adulmecă din neant obloanele au fost trase în cașca mea de cafea explodează cuvântul idee împrăștiind peste tot hărți și imagini de pe o altă planetă ușa se dă la perete și în camera mea prin care cărți hârtii creoane și sticle goale se rostogolesc în toate părțile ca niște șobolani speriați intră frații mei labiș esenin david ținând în mâinile lor luna ca pe o damigeană minoică iar în altă zi îmi purtau propiul meu craniu din care îmi dau să beau apă și vânt aer și moarte potență și existență și vinul etern al tăcerii și cuvântul cel de cenușă al vieții după aceea iarăși se lasă în noi liniștea și nimicul tăcerea și fumul și cuvinte de smoală pe care corăbii de carne plutesc spre un țărm alegoric spre un țărm care va fi adânc ca spaima și frumos ca speranțele clor șapte pitici