Mă simt stingheră și rece,
Stau singură in camera goală
Timpul mai repede nu trece,
Sufletu-mi se cufundă-n smoală.

Cu un cuțit de argint tocit
Tai panza de păianjen de pe ferestre.
In chivot aerul e deja răcit,
Veghează deasupră-mi pure astre.

Pe stradă bântuie doar singuraticul vânt...
Copacii-și scutură brațele obosite de vreme.
Conștiința-mi șopteste-un derizoriu gând
Dezamăgire, deziluzie, amorul care geme.

Felinarele se sting incet pe strada moartă.
Doar clopotele bisericii se aud țipând
In depărtare... sufletul nu vrea să mi te-mpartă,
Nu mai pot suporta acest otravit veștamânt.

Ai fugit in depărtări de mine...
Tot ce-a mai ramas sunt gânduri-gânduri
Pe-o pagină împraștiate-n dezordine...
Departe de abisuri,asfințituri și amurguri...